Partidul Social Democrat (PSD)
Sigla PSD
Sigla PSD
AbrevierePSD
Oameni cheie
PreședinteSorin Grindeanu
Secretar generalIulian Claudiu Manda
Purtător de cuvântAlexandru Rafila
Prim-vicepreședinteDaniel Băluță
Fondator(i)Ion Iliescu
Date
Înființat1989 ca FSN
1992 ca FDSN
1993 ca PDSR
2001 ca PSD
SediuȘoseaua Kiseleff, nr. 10
București
Organizație de tineretTineretul Social Democrat
Număr de membri (2014)509.833[1]
Desprins dinFrontul Salvării Naționale
Informații
Ideologie oficialăSocial-democrație[2][3][4]
Naționalism de stânga[5][6][7]
Populism de stânga[8][9][10]
Conservatorism de stânga
Conservatorism social[11][12][13]
Pro-Europenism[14][15][16][17][18][19]
Stânga creștină[20]
Poziție politicăCentru-stânga
Slogan politic„Siguranța unui trai mai bun!”
Afiliere naționalăPatrulaterul roșu (1992–1996)
Polul Democrat-Social din România (2000–2004)
Uniunea Social-Liberală (2011–2014)
Alianța de Centru-Stânga (2012–2014)
Coaliția Națională pentru România (2021–2025)
Alianța Electorală România Înainte (2025)
Afiliere internaționalăInternaționala Socialistă
Alianța Progresistă
Afiliere europeanăPartidul Socialiștilor Europeni
Grup europarlamentarAlianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților
Culori oficiale     Roșu
     Alb
Senat
36 / 134
[21]
Camera Deputaților
86 / 330
[22]
Parlamentul European
11 / 33
Consilieri locali
16.499 / 39.900
Primari
1.362 / 3.176
Consilieri județeni
362 / 1.340
Președinți de Consilii Județene
25 / 41
Guvern
0 / 16
Drapelul partidului
Prezență online
www.psd.ro
Modifică date /  Consultați documentația formatului
Sediul central al PSD din Casa Toma Stelian (Șoseaua Kiseleff nr. 10), proiectat de Ion D. Berindey, și construit în 1912[23]
Sediul PSD din cartierul Băneasa (Bulevardul Ion Ionescu de la Brad nr. 1), tot în București

Partidul Social Democrat (PSD) este un partid politic din România. Este cel mai mare partid din Parlamentul României ca număr de mandate și de aleși locali.[24] PSD se autodefinește ca un partid modern de centru-stânga, promotor al echității sociale și al solidarității, atașat valorilor democratice, naționale, religioase, tradiționale și culturale, cu orientare pro-europeană și angajament față de cooperarea euro-atlantică. Este membru al Partidului Socialiștilor Europeni (PES) și al Internaționalei Socialiste.

PSD este succesorul Frontului Salvării Naționale (FSN), transformat ulterior în Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) și Partidul Democrației Sociale din România (PDSR).[25] Partidul se consideră continuatorul mișcării social-democrate istorice reprezentate de Partidul Social Democrat Român (PSDR).[26]

Partidul a fost reprezentat timp de trei mandate la conducerea României de Ion Iliescu, fost secretar județean al PCR, și a guvernat singur sau a susținut guvernarea în mai multe perioade: între 1990 și 1996, 2000 și 2004, 2007–2009, 2012–2015 și 2017–2019.[27]

După alegerile din 2024, PSD a participat la coaliții de guvernare pro-europene (inițial CNR cu PNL și UDMR, iar ulterior extinsă). În 2025–2026 a făcut parte din Guvernul Bolojan (coaliție PNL–PSD–USR–UDMR), dar în aprilie 2026 a decis retragerea sprijinului politic pentru premierul Ilie Bolojan, intrând într-o perioadă de opoziție sau criză guvernamentală.[28] În 2024, PSD deținea cel mai mare număr de aleși locali și parlamentari, precum și un număr semnificativ de europarlamentari (parte din alianța PSD-PNL care a obținut 19 din 33 de mandate la alegerile europene).

Istoric

La 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale (FSN) s-a înscris în registrul partidelor politice, devenind astfel o mișcare populară după transformarea sa dintr-un organ provizoriu al puterii de stat. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferință Națională a FSN, în cadrul căreia Ion Iliescu a fost ales președinte. Deși FSN a câștigat alegerile din 20 mai 1990, partidul era în pragul destrămării.

Convenția Națională a FSN din 16-17 martie 1991 a marcat prima încercare de a stabiliza partidul pe baze doctrinare. Potrivit moțiunii „Un viitor pentru România”, FSN a fost definit ca un „partid de centru-stânga inspirat din valorile social-democrației moderne europene”. Cu toate acestea, Convenția FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferențele de viziune au dus la divizarea partidului. Susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au câștigat în urma votului, iar Petre Roman a devenit președintele FSN. Grupul care a pierdut alegerile interne a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN).

La prima Conferință Națională a FDSN, care a avut loc în perioada 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Deși susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au reușit să se impună în interiorul FSN, aceștia au pierdut alegerile parlamentare din 1992.

Formarea

La un an de la constituire, Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) și-a reafirmat orientarea social-democrată în cadrul Conferinței Naționale din 9-10 iulie 1993, când și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România și l-a ales pe Oliviu Gherman în funcția de președinte. Totodată, s-a realizat fuziunea prin absorbție cu Partidul Republican, Partidul Solidarității Sociale, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic din România.

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, FDSN, proaspăt înființat după sciziunea FSN, a obținut primul loc, iar Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale din același an cu 61,5% din voturi. Iliescu l-a numit pe Nicolae Văcăroiu în funcția de prim-ministru. Cu toate acestea, din postura de partid aflat la guvernare, PDSR a suferit un proces accentuat de erodare și a pierdut alegerile din toamna anului 1996.

La alegerile prezidențiale din 1996, Ion Iliescu a pierdut în fața candidatului Convenției Democrate (CDR), Emil Constantinescu. Datorită nenumăratelor greșeli ale partidelor din Convenție și a instabilității guvernelor CDR, PDSR a redevenit cea mai importantă forță politică din România, lucru care s-a dovedit la alegerile prezidențiale de peste patru ani.

La guvernare (2000–2004)

În anul 2000, Ion Iliescu, candidatul Partidului Democrației Sociale din România (PDSR), a fost ales din nou Președinte al României, învingându-l detașat în al doilea tur de scrutin pe candidatul Partidului România Mare (PRM), Corneliu Vadim Tudor. Aceste alegeri prezidențiale au fost ultimele câștigate de stânga românească până în prezent. După acest moment, Adrian Năstase, până atunci secundul lui Iliescu, a preluat conducerea PDSR și, în urma mai multor fuziuni, în 2001, a redenumit partidul „Partidul Social Democrat” (PSD), prescurtat PSD, după fuziunea cu Partidul Social-Democrat Român. PD-ul condus de Traian Băsescu, un alt partid relevant de centru-stânga, a fost invitat la fuziune pentru a unifica toate forțele de stânga, dar Băsescu a refuzat.[29][30][31]

În această perioadă, PSD a început apropierea de Partidul Socialiștilor Europeni (PES), a doua forță ca importanță din Parlamentul European, și s-a distanțat de istoria „tranziției politice” din anii '90. Guvernarea lui Adrian Năstase (2000-2004) a fost caracterizată de integrarea României în NATO și începutul procesului de integrare în Uniunea Europeană.

În anul 2000, PDSR, împreună cu Partidul Umanist Român (PUR), de orientare social-liberală, au constituit la 7 septembrie 2000 Polul Democrat-Social din România. Acest bloc electoral a câștigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre cele două partide a fost realizarea fuziunii dintre cele două partide social-democrate. Astfel, în iunie 2001, a avut loc constituirea Partidului Social Democrat (PSD) din unificarea celor două partide.

La Congresul de constituire a PSD, Adrian Năstase a considerat că noua formațiune are rolul de a reprezenta social-democrația modernă, adaptată problemelor și priorităților actuale. În 2002, a fost publicat documentul „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, care propunea principalele „direcții de acțiune” pentru perioada post-tranziție.

În februarie 2003, la reuniunea de la Snagov, Năstase a subliniat refacerea unității social-democrate pe baze ideologice clare și neconflictuale, precum și concilierea între tradiția și modernitatea stângii democrate românești. Procesul de unificare și modernizare a stângii românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale, precum Internaționala Socialistă și Partidul Socialiștilor Europeni. În iunie 2005, PSD a devenit membru cu drepturi depline al Partidului Socialiștilor Europeni. PSD a dezvoltat relații consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene și a semnat acorduri de cooperare cu partide membre ale Internaționalei Socialiste. Perioada 2000-2004 a fost importantă pentru consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democrației în România. Cu toate acestea, supus unui proces de erodare inerent din cauza actului guvernării, PSD a intrat în opoziție după alegerile din noiembrie 2004.

În opoziție (2004–2008)

În decembrie 2004, deși Adrian Năstase era pe prima poziție în sondajele de opinie, a pierdut alegerile prezidențiale în fața lui Traian Băsescu, candidatul Alianței Dreptate și Adevăr (DA). La începutul anului 2005, Ion Iliescu a preluat temporar conducerea social-democraților pentru a organiza un Congres de alegeri a structurilor de conducere din PSD.

Congresul din aprilie 2005 a desemnat noua conducere a partidului, iar Mircea Geoană a fost ales președinte. Geoană a exprimat dorința PSD de a-și consolida baza doctrinară și de a face o opoziție constructivă. A urmat o perioadă de repoziționări politice și structurale, orientate spre modernizare și o mai bună integrare în familia socialistă europeană. Unii lideri contestați, inclusiv cei anchetați de justiție, au părăsit partidul sau au fost îndepărtați din funcțiile deținute.

Congresul din 10 decembrie 2006 l-a reconfirmat în funcția de președinte al PSD pe Mircea Geoană, aducând la conducerea partidului o echipă tânără și dinamică, marcând sfârșitul perioadei de criză a partidului. Programul „România Socială” a încercat să ofere o viziune nouă, progresistă și europeană social-democrației române, precum și o alternativă la guvernarea de dreapta.

Referendumul pentru votul uninominal (2007)

La referendumul pentru adoptarea unei legi electorale bazate pe scrutinul majoritar în circumscripții uninominale în două tururi, cerut de președintele Traian Băsescu, PSD și-a exprimat sprijinul deplin pentru formula propusă, deoarece proiectul de vot uninominal fusese promovat și susținut de PSD timp de peste trei ani.

Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, s-a opus public votului uninominal și a îndemnat la boicotarea referendumului, argumentând că sistemul uninominal nu va curăța clasa politică și va împiedica accesul în Parlament al celor care nu pot finanța campaniile și va elimina orice formă de control sau responsabilizare a parlamentarilor între alegeri.

Președintele PSD, Mircea Geoană, a anunțat că social-democrații vor propune în perioada următoare un proiect de lege pentru a asigura un control strict asupra finanțării campaniilor electorale.[32]

Participarea la guvernare (2008)

La alegerile parlamentare din 2008, PSD a participat într-o alianță cu Partidul Conservator (PC), obținând cu 3 mandate mai puțin decât primul partid clasat, Partidul Democrat Liberal (PDL). În urma negocierilor post-electorale, s-a stabilit o coaliție de guvernare între PDL și Alianța PSD+PC, care împreună dețineau 75% din totalul mandatelor Parlamentului României.

Ieșirea de la guvernare și alegerile din 2009

După remanierea Ministrului Administrației și Internelor de către premierul Emil Boc, PSD a părăsit Guvernul Emil Boc la 2 octombrie 2009.

La alegerile prezidențiale din 2009, Mircea Geoană a pierdut al doilea tur în fața lui Traian Băsescu (PDL), care a devenit astfel Președinte al României pentru a doua oară consecutiv. După pierderea alegerilor, la Congresul partidului din februarie 2010, Grupul Reformator de la Cluj (liderii PSD din Transilvania) l-a abandonat pe Mircea Geoană și s-a alăturat lui Victor Ponta. Astfel, Victor Ponta a devenit noul președinte al PSD și, bazându-se pe vechea alianță cu PNL și Crin Antonescu din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009, a început negocierile pentru o ulterioară alianță în opoziție între cele două partide, alianța care avea să devină Uniunea Social-Liberală (USL).

Alianța USL (2011–2014)

La 6 februarie 2011, PSD a format Uniunea Social-Liberală (USL) împreună cu Alianța de Centru-Dreapta (ACD), alcătuită din Partidul Conservator (PC) și Partidul Național Liberal (PNL). USL a fost creată ca o alternativă la guvernările succesive Boc și Ungureanu și a devenit o coaliție politică majoră de la începutul anilor 2000, fiind cotată în sondaje cu peste 55-60% din voturile electoratului pentru alegerile locale și parlamentare din 2012.

După demiterea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu de către Parlament, printr-o moțiune de cenzură depusă de USL, președintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta să formeze un nou guvern. USL a câștigat detașat alegerile locale și parlamentare din 2012, iar Victor Ponta a fost reconfirmat în funcția de prim-ministru.

În 2013, neînțelegerile din organizațiile locale ale USL au dus la destrămarea alianței. După ruperea USL, în contextul măsurilor social-democrate luate de Guvernul Ponta și al disputelor din PNL, PSD a obținut jumătate din mandatele de europarlamentari alocați României la alegerile din primăvara anului 2014. Deși forțele de dreapta (Alianța Creștin Liberală, ACL) au pierdut alegerile, au reușit să mobilizeze un electorat de dreapta pentru alegerile prezidențiale de la finalul anului.

La alegerile prezidențiale din 2014, Victor Ponta, candidatul PSD, a fost învins de Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin Liberale (PNL-PDL) și primar al Sibiului. Deși Ponta a fost considerat mare favorit la începutul campaniei, Iohannis a câștigat alegerile. După incendiul de la Clubul Colectiv din București și a protestele de stradă care au urmat, Victor Ponta a demisionat din funcția de prim-ministru în 2015. La Congresul extraordinar al PSD din vara aceluiași an, Ponta i-a cedat funcția de președinte lui Liviu Dragnea. Sub conducerea lui Dragnea, PSD a fost renumit pentru alegerile locale și parlamentare din 2016, obținând cele mai multe mandate de primari și președinți de consilii județene și 47% din voturile la alegerile parlamentare.

La guvernare (2017–2019)

Împreună cu ALDE, condus de Călin Popescu-Tăriceanu, PSD a format trei guverne între 2017 și 2019:

  • Guvernul Sorin Grindeanu: Demis printr-o moțiune de cenzură depusă de PSD, ceea ce a dus la excluziunea lui Victor Ponta din partid și aderarea sa la PRO România.[33]
  • Guvernul Mihai Tudose: A demisionat după ce a pierdut susținerea conducerii PSD.[34]
  • Guvernul Viorica Dăncilă: Demisă prin moțiune de cenzură în septembrie 2019.[35]

În urma tentativelor de modificare a Legilor justiției și a comunicării deficitare a măsurilor economice și sociale, PSD a fost criticat intens în mass-media și pe rețelele de socializare. Mitingurile de protest, în special violențele de la mitingul diasporei din 10 august 2018, au amplificat aceste critici, ducând la un minim istoric de voturi pentru PSD la alegerile europarlamentare din 2019.[36] După această înfrângere, Liviu Dragnea, președintele PSD, a fost arestat și încarcerat la Penitenciarul Rahova.

La Congresul din iunie 2019, Viorica Dăncilă a devenit noul președinte al PSD și candidatul partidului la alegerile prezidențiale din noiembrie 2019.[37] Deși nu era considerată o favorită, Dăncilă a obținut 23% din voturi în primul tur, consolidând a doua poziție a PSD în fața USR. În al doilea tur, a obținut 34% din voturi, dar a pierdut în fața lui Klaus Iohannis, candidatul PNL.

După pierderea alegerilor, pe 26 noiembrie 2019, toată conducerea națională a PSD a demisionat, cu excepția președintelui executiv Eugen Teodorovici. Biroul Permanent Național al partidului a fost dizolvat, iar Marcel Ciolacu, președinte al Camerei Deputaților, a fost ales președinte interimar al PSD.[38] Ciolacu, împreună cu un Comitet de organizare, a fost însărcinat să pregătească Congresul PSD de alegeri din ianuarie-februarie 2020.

Guvernele Orban (PNL) și pandemia de COVID-19 (2019–2020)

La 4 noiembrie 2019, guvernul minoritar condus de Ludovic Orban a fost învestit. Pe 24 noiembrie 2019, Viorica Dăncilă a pierdut alegerile prezidențiale cu 34% față de 66% pentru Klaus Iohannis. În contextul alegerilor parlamentare anticipate planificate pentru iunie 2020, PSD a susținut moțiuni de cenzură împotriva guvernului Orban.

La 5 februarie 2020, guvernul Orban a fost demis prin moțiune de cenzură. Florin Cîțu a fost propus ca premier, dar a demisionat, iar pe 14 martie 2020, guvernul Orban 2 a fost învestit cu voturile parlamentarilor PSD, pe fondul pandemiei de COVID-19.

Pe durata pandemiei, PSD a criticat acțiunile guvernului pentru gestionarea coronavirusului și a susținut teorii ale conspirației, minimizând existența virusului.[39] În toamna lui 2020, PSD a adus în prim-plan candidați pentru alegerile parlamentare, precum Alexandru Rafila.[40][41] PSD a câștigat alegerile parlamentare din 2020, dar nu a reușit să obțină majoritatea parlamentară, susținându-l pe Alexandru Rafila pentru funcția de prim-ministru.[42]

În opoziție (2020–2021)

Guvernul Cîțu a fost învestit pe 21 decembrie 2020, cu sprijinul PNL, USR-PLUS și UDMR/RMDSZ, formând o majoritate parlamentară. PSD a rămas în opoziție, criticând măsurile guvernării și Planul Național de Reconstrucție și Reziliență. PSD a depus o moțiune de cenzură pe 24 iunie 2021, dar aceasta a eșuat.[43]

În toamna lui 2021, după ce USR-PLUS a părăsit coaliția de guvernare, PSD a prezentat propria moțiune, care a obținut un număr record de 281 de voturi pentru, demitând astfel Guvernul Cîțu. Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că PSD ar putea susține suspendarea președintelui Klaus Iohannis.[44][45]

Guvernele CNR

Guvernul PSD-PNL-UDMR/RMDSZ (2021–2023)

După demiterea guvernului, PSD a susținut ideea alegerilor anticipate, dar pe 25 noiembrie 2021, o majoritate parlamentară formată din PSD, PNL și UDMR/RMDSZ a votat învestirea Guvernului Ciucă, una dintre cele mai mari coaliții din istoria post-decembristă a României. Conform acordului, Nicolae Ciucă a fost prim-ministru până pe 25 mai 2023, iar PSD a preluat funcția de premier, Marcel Ciolacu devenind prim-ministru.[46]

Guvernul PSD-PNL (15 iunie 2023 – 23 decembrie 2024)

Guvernul Marcel Ciolacu (1), instalat la 15 iunie 2023 în urma rotativei dintre PSD și PNL, a fost marcat de încercarea de a menține stabilitatea într-un context economic dificil și politic tensionat.[47] Marcel Ciolacu a preluat funcția de prim-ministru într-o perioadă cu inflație ridicată, deficit bugetar și nemulțumiri sociale crescânde. Cea mai importantă măsură a fost reforma fiscală din toamna lui 2023, prin care guvernul a crescut unele taxe și a redus cheltuielile publice, pentru a respecta condițiile impuse de Comisia Europeană. Aceste schimbări au stârnit proteste din partea profesorilor, medicilor și altor categorii, care au cerut salarii mai mari și condiții mai bune. Relația dintre PSD și PNL s-a deteriorat treptat, mai ales în contextul alegerilor din 2024, când cele două partide au candidat separat. Guvernul și-a încheiat activitatea la 23 decembrie 2024.

Guvernul Ciolacu (2) și criza din 2025

După alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024, PSD a rămas cel mai mare partid, dar fără majoritate absolută, în contextul unei creșteri semnificative a partidelor de extremă dreapta. S-a format un nou guvern de coaliție pro-european (PSD-PNL-UDMR), iar Marcel Ciolacu a continuat ca prim-ministru (Guvernul Ciolacu 2, instalat 23 decembrie 2024). Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate, iar reluarea din mai 2025 a adus un rezultat slab pentru coaliție. După ce candidatul susținut de coaliție a ieșit pe locul 3 în primul tur, Marcel Ciolacu a demisionat din funcția de premier (mai 2025), iar PSD a retras sprijinul pentru coaliție, trecând în opoziție sau creând tensiuni majore. Ulterior s-a format un guvern condus de Ilie Bolojan (PNL), cu participarea mai largă a partidelor pro-europene. La Congresul PSD din noiembrie 2025, Sorin Grindeanu a fost ales președinte al partidului.[48]

Ideologie și platformă

Ca și omologii săi la nivel național din Partidul Socialiștilor Europeni (PES), are o viziune de centru-stânga și a fost descris ca guvernând ca centru-stânga,[49][50] dar a fost descris și ca pragmatic,[11] datorită politicii sale sincretice.[11][51] PSD s-a format ca urmare a fuziunii Partidului Social-Democrat Român (PSDR), care avea o ideologie social-democrată internaționalistă, cu Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), a cărui guvernare era marcată de o combinație de social-democrație, socialism democratic, laburism, pragmatism, populism de stânga, și naționalism.[52] Absorbția din 2003 a Partidul Socialist al Muncii (PSM) și a Partidului Socialist al Renașterii Naționale (PSRN) a condus la consolidarea componentei naționalismului de stânga în cadrul partidului.[53][54]

Până în jurul anului 2020, spre deosebire de majoritatea membrilor PES din Europa de Vest și ca și alte partide social-democrate de centru-stânga similare din Europa Centrală și de Est postcomunistă, PSD a adoptat perioade cu o viziune eurosceptică mai blândă,[15][17][55][56] deși a rămas oficial neutru sau pro-integrare europeană, susținând aderarea la UE și NATO.[57][58][59][60] Partidul este mai conservator decât PES atunci când vine vorba de probleme sociale,[61][62][63] reflectând perspectiva social-conservatoare a țării,[64] inclusiv în omologul său de centru-dreapta, Partidul Național Liberal (PNL).[65]

Partidul a fost descris ca având o retorică și politici economice de centru-stânga, fiind în același timp mai conservator în chestiuni personale și etice, cu accent pe patriotism economic și conservatorism social. Potrivit lui Florin Poenaru, „mișcarea condusă de Ion Iliescu a fost de la bun început partidul capitaliștilor locali și nu al proletariatului industrial. ... PSD a fost partidul care a agregat interesele capitaliștilor autohtoni, dar a cărui bază electorală a fost fostul proletariat industrial.”[66] Poenaru afirmă că PSD nu a spus niciodată nu agendei neoliberale, ci a aplicat-o destul de lent.[66] Andrei Pleșu a declarat la un moment dat că principalele partide românești postcomuniste nu acționează în funcție de vreo ideologie sau doctrină.[67]

Analistul politic Radu Magdin a declarat că PSD este „un partid catch-all: valorile sale sunt conservatoare, politica sa economică este liberală și are o retorică socială, de stânga, atunci când vine vorba de politici publice”. Un exemplu este apelul lor atât pentru reducerea impozitelor, cât și pentru creșterea pensiilor și salariilor în 2016.[68] Perspectiva sa mai conservatoare se datorează naturii social-conservatoare a țărilor postcomuniste și a fost adoptată atât de centru-stânga (PSD), cât și de centru-dreapta (PNL).[69] Pentru Cornel Ban, profesor asistent de relații internaționale la Pardee School of Boston University, PSD este o anomalie în Europa de Est prin faptul că a fost un teren de joacă ideal pentru partidele populiste de dreapta, dar a văzut stânga politică câștigând în mod obișnuit; acest lucru s-a datorat în parte faptului că dreapta politică și extrema dreaptă au fost la guvernare, inclusiv la nivel local, în timpul decăderilor postcomuniste care au rămas în mintea multor alegători.[70] Jurnalistul Jean-Baptiste Chastand a declarat că guvernul pro-european condus de PSD în România a luat o turnură conservatoare națională.[71] Istoricul Ioan Stanomir a declarat că PSD este un partid conservator, care nu are nimic de-a face cu stânga,[72] în timp ce jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob a descris partidul ca fiind progresist-conservator.[73] De asemenea, PSD s-a opus cotelor obligatorii de refugiați.[74][75][76]

În noiembrie 2025, la congresul partidului, PSD a renunțat la termenul „progresist” din statut și s-a redefinit oficial ca „un partid modern de centru-stânga, național și echilibrat, promotor al echității sociale și al solidarității, atașat valorilor democratice, naționale, religioase, tradiționale și culturale ale poporului român”, cu orientare pro-europeană și angajament ferm față de cooperarea euro-atlantică.[77][78] Această schimbare a fost interpretată ca o adaptare la sensibilitățile conservatoare ale electoratului și la competiția cu partide suveraniste, fără a renunța la apartenența la PES sau la poziția pro-UE/NATO.

În ceea ce privește drepturile LGBT, în general, PSD se opune recunoașterii căsătoriilor și parteneriatelor civile între persoane de același sex. Cu toate acestea, în 2018, președintele PSD de atunci, Liviu Dragnea, a dat de înțeles că PSD ar putea susține recunoașterea parteneriatului civil.[79][80][81] De asemenea, în ianuarie 2001, guvernul dominat de PSD, Adrian Năstase, a fost cel care a adoptat Ordonanța de urgență nr. 89/2001,[82] care a eliminat art. 200 din Codul Penal și a adaptat alte articole care se refereau la infracțiunile sexuale pentru a evita tratamentul discriminatoriu al infractorilor, legalizând astfel relațiile între persoane de același sex.[83] Această ordonanță a intrat în vigoare în ianuarie 2002, după ce președintele Ion Iliescu (fondatorul PSD) a semnat noua lege.[84] Cu toate acestea, fostul președinte al social-democraților, Marcel Ciolacu, a fost un adversar puternic al recunoașterii căsătoriei și parteneriatului civil între persoane de același sex.[85][86]

Partidul are legături puternice cu Biserica Ortodoxă Română (BOR), reflectând conservatorismul social al partidului.[87][88][89][90][91]

Simbolistică

Vechea siglă a PSD (folosită înainte de 2006)
Actuala siglă a PSD (2006-prezent, cu varianta modernizată din 2019)

Semnul electoral al Partidului Social Democrat (PSD) este reprezentat de trei boboci de trandafir cu tulpinile intersectându-se la bază, inscripționat cu acronimul PSD pe un fundal roșu. Trandafirul simbolizează social-democrația, fiind un emblema comună pentru partidele de acest tip din Europa. Simbolul este încadrat într-un patrulater (pătrat) alb cu chenar roșu, conferind un design minimalist și modern.[92][93]

În 2006, PSD a adoptat o versiune simplificată a siglei, constând inițial dintr-un pătrat roșu cu inițialele partidului scrise în alb. Ulterior, sigla a evoluat spre varianta actuală care reintroduce explicit trandafirii, păstrând culorile roșu și alb. Partidul a schimbat culorile de la albastru și alb la roșu și alb, subliniind astfel apartenența sa la Partidul Socialiștilor Europeni.

De-a lungul timpului, PSD a folosit diverse motto-uri, cum ar fi:

  • „PSD - Un nou capitol” (2005-2006)
  • „Pe primul loc oamenii” (2006-2016)
  • „Mândri că suntem români” și „Președintele care unește” (2014)
  • „Îndrăznește să crezi în România” (2016)
  • „Alături de fiecare român” (2019)

Speculațiile privind modificarea siglei PSD s-au dovedit nefondate, fiind adesea generate de confuzii cu logoul Programului Managerilor de Campanie sau mascotele folosite la evenimente.

Fuziuni și desprinderi

Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) s-a format în martie 1992, prin desprinderea unei aripi majoritare din FSN, condusă de Ion Iliescu.[94]

În iulie 1993, FDSN a fuzionat cu Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic Român, devenind Partidul Democrației Sociale din România (PDSR).[94] Un an mai târziu, în 1994, PDSR a absorbit Partidul Solidarității Sociale (PSS), înființat de Miron Mitrea.[95] În 1999, PDSR a continuat să se extindă prin fuziuni, asimilând Partidul Protecției Sociale (PPS)[94] în iulie și Partidul Național al Automobiliștilor în august.[96][97]

Pe 16 iunie 2001, PDSR a fuzionat cu Partidul Social-Democrat Român (PSDR), formând Partidul Social Democrat (PSD).[94][98]

În iulie 2003, PSD a absorbit Partidul Socialist al Muncii (PSM), fondat de Ilie Verdeț, și Partidul Socialist al Renașterii Naționale (PSRN), desprins din Partidul România Mare (PRM) și condus de Ion Radu.[99][100][101]

Partide desprinse din PSD

Structură și organizare

Structura Centrală

PSD este organizat pe mai multe niveluri teritoriale și instituționale, având ca for suprem Congresul, care stabilește programul politic și alege conducerea partidului (prin moțiune). Între congrese, activitatea este coordonată de organele centrale de conducere, inclusiv Biroul Permanent Național (structura de decizie operativă) și Consiliul Național (platformă de analiză, dezbatere și elaborare de politici publice).[102][103]

La Congresul din noiembrie 2025 au fost adoptate modificări ale statutului prin care s-a mărit numărul membrilor din echipa de conducere națională (inclusiv 5 prim-vicepreședinți și un număr extins de vicepreședinți pe domenii și regiuni) și s-a revizuit modul de constituire a Biroului Permanent Național, a Consiliului Politic Național și a Consiliului Național, cu scopul profesionalizării și extinderii structurilor.[104]

PSD dispune de organizații interne dedicate unor categorii specifice, precum Tineretul Social Democrat (TSD), Organizația Femeilor Social Democrate (OFSD) și Organizația Seniorilor Social-Democrați (OSSD), precum și de structuri teritoriale la nivel local, județean, de sector și al municipiului București.[105]

Rezultate electorale

Alegeri prezidențiale

An Candidat Alianță Primul tur Al doilea tur Rezultat
VoturiProcente+/-VoturiProcente+/-
1990 Ion Iliescu N/A 12.232.498
85,07%
 N/A N/A N/A N/A Ales președinte.
1992 N/A 5.633.456
47,34%
 ▼ 37,73% 7.393.429
61,43%
 N/A Reales președinte.
1996 N/A 4.081.093
32,25%
 ▼ 15,09% 5.914.579
45,59%
 ▼ 15,84% A pierdut alegerile.
2000 N/A 4.076.273
36,35%
 ▲ 4,10% 6.696.623
66,83%
 ▲ 21,24% Reales președinte.
2004 Adrian Năstase PSD+PUR 4.278.864
40,97%
 ▲ 4,62% 4.881.520
48,77%
 ▼ 18,06% A pierdut alegerile.
2009 Mircea Geoană PSD+PC 3.027.838
31,15%
 ▼ 9,82% 5.206.747
49,66%
 ▲ 0,89% A pierdut alegerile.
2014 Victor Ponta PSD–UNPR–PC 3.836.093
40,44%
 ▲ 9,29% 5.264.383
45,56%
 ▼ 4,10% A pierdut alegerile.
2019 Viorica Dăncilă N/A 2.051.725
22,26%
 ▼ 18,18% 3.339.922
33,91%
 ▼ 11,65% A pierdut alegerile.
2024 Marcel Ciolacu N/A 1.769.760
19,15%
 ▼ 3,11% Nu s-a calificat A pierdut alegerile.
Alegeri anulate
2025 Crin Antonescu A.RO 1.892.930
20,07%
 ▲ 0,92% A pierdut alegerile.

Alegeri parlamentare

Numărul mandatelor în Parlamentul României
Procentajul votului
AnVoturiProcenteAlianțăCamera Deputaților+/-Senat+/-PozițieRezultatGuvern
1990 9.089.659
9.353.006
66,31%

67,02%
 -
263 / 341
 N/A
91 / 143
 N/A  1  Guvern (1990–1992) Roman I (1989–1990)
Roman II (1990–1991)
Roman III (1991)
Stolojan (1991–1992)
1992 3.015.708
3.102.201
27,72%

28,29%
 -
117 / 341
 ▼ 38,59%
49 / 143
 ▼ 38,73%  1  Guvern (1992–1996) Văcăroiu (1992–1996)
1996 2.836.011
2.836.011
21,52%

23,08%
 -
91 / 343
 ▼ 6,20%
41 / 143
 ▼ 5,21%  2  Opoziție (1996–2000) Ciorbea (1996–1998)
Vasile (1998–1999)
Isărescu (1999–2000)
2000 3.968.464
4.040.212
36,61%

37,09%
 -
155 / 345
 ▲ 15,09%
65 / 140
 ▲ 14,01%  1  Guvern minoritar (2000–2004) Năstase (2000–2004)
2004 3.798.607
3.760.560
36,63%

37,16%
 PSD+PUR
132 / 332
 ▲ 0,02%
57 / 137
 ▲ 0,07%  1  Opoziție (2004–2007) Tăriceanu I (2004–2007)
Susținător al guvernului (2007–2008) Tăriceanu II (2007–2008)
2008 2.352.968
2.352.968
33,09%

34,16%
 PSD+PC
114 / 334
 ▼ 3,54%
49 / 137
 ▼ 3,00%  2  Guvern cu PDL (2008–2009) Boc I (2008–2009)
Opoziție (2009–2012) Boc II (2009–2012)
Guvern cu PNL (2012) Ponta I (2012)
2012 4.457.526
4.344.288
58,61%

60,07%
 USL
145 / 412
 ▲ 25,52%
59 / 176
 ▲ 25,91%  1  Guvern cu PNL (2012–2014) Ponta II (2012–2014)
Ponta III (2014)
Ponta IV (2014–2015)
Susținător al guvernului (2015–2017) Cioloș (2015–2017)
2016 3.204.864
3.221.786
45,67%

45,68%
 -
154 / 329
 ▼ 12,94%
67 / 136
 ▼ 14,39%  1  Guvern cu ALDE (2017–2019) Grindeanu (2017)
Tudose (2017–2018)
Guvern minoritar (2019) Dăncilă (2018–2019)
Opoziție (2019–2020) Orban I (2019–2020)
Orban II (2020)
2020 1.705.786
1.732.289
28,90%

29,32%
 -
110 / 329
 ▼ 16,77%
47 / 136
 ▼ 16,36%  1  Opoziție (2020–2021) Cîțu (2020–2021)
Guvern cu PNL și UDMR/RMDSZ (2021–2023) Ciucă (2021–2023)
Guvern cu PNL (2023–2024) Ciolacu I (2023–2024)
2024 2.030.144
2.065.087
22,30%

21,96%
 -
86 / 331
 ▼ 6,60%
36 / 134
 ▼ 7,36%  1  Guvern cu PNL și UDMR/RMDSZ (2024–2025) Ciolacu II (2024–2025)
Guvern cu PNL, USR, REPER și UDMR/RMDSZ (2025–2026) Bolojan (2025–2026)
Opoziția guvernului PNL, USR, REPER și UDMR/RMDSZ (2026–prezent) Bolojan (2026–prezent)

Alegeri europarlamentare

An Voturi Procente Alianță Mandate +/- Poziție Partidul UE Grupul PE
2007 1.184.018
23,11%
 N/A
10 / 35
 N/A  2  PES S&D
2009 1.504.218
31,07%
 PSD+PC
10 / 33
 ▲ 7,96%  1 
2014 2.093.237
37,60%
 PSD–UNPR–PC
12 / 32
 ▲ 6,53%  1 
2019 2.040.765
22,51%
 N/A
9 / 32
 ▼ 15,09%  2 
2024 4.341.686
48,55%
 CNR
10 / 33
 ▲ 26,04%  1 

Alegeri locale

An Voturi Procente Alianță Primari Consilieri
locali		 Consilieri
județeni		 Președinți
de consilii județene		 +/- Poziție
1992 N/A
47,74%
 N/A
1.405 / 2.943
16.047 / 39.781
576 / 1.701
30 / 41
 N/A  1 
1996 2.713.095
26,28%
 N/A
928 / 2.900
9.483 / 39.718
290 / 1.718
17 / 41
 ▼ 21,46%  1 
2000 2.241.930
27,44%
 N/A
1.051 / 2.954
11.380 / 39.718
496 / 1.718
29 / 41
 ▲ 1,16%  1 
2004 3.908.895
41,83%
 N/A
1.702 / 3.137
14.990 / 40.031
543 / 1.436
19 / 41
 ▲ 14,39%  1 
2008 2.722.023
30,79%
 PSD+PC
1.138 / 3.179
12.137 / 40.094
452 / 1.393
17 / 41
 ▼ 11,04%  2 
2012 4.260.709
45,85%
 USL
1.351 / 3.180
13.415 / 40.022
723 / 1.338
22 / 41
 ▲ 15,06%  1 
2016 2.890.344
37,58%
 N/A
1.677 / 3.180
16.648 / 40.022
579 / 1.338
29 / 41
 ▼ 8,27%  1 
2020 1.815.082
30,34%
 N/A
1.362 / 3.180
13.820 / 40.022
362 / 1.338
20 / 41
 ▼ 7,24%  2 
2024[106] 3.045.567
34,74%
 CNR[a]
1.677 / 3.180
16.509 / 40.022
550 / 1.338
25 / 41
 ▲ 4,40%  1 

Primarul Municipiului București

An Candidat Alianță Primul tur Al doilea tur Poziție
VoturiProcente+/-VoturiProcente+/-
1992 Cazimir Ionescu N/A N/A
31,45%
 N/A N/A
44,12%
 N/A  2 
1996 Ilie Năstase N/A N/A
30,38%
 ▼ 1,07% N/A
43,26%
 ▼ 0,86%  2 
2000 Sorin Oprescu N/A 260.689
41,16%
 ▲ 10,78% 353.038
49,31%
 ▲ 6,05%  2 
2004 Mircea Geoană N/A 225.774
29,74%
 ▼ 11,42% N/A N/A N/A  2 
2008 Cristian Diaconescu PSD+PC 66.535
12,33%
 ▼ 17,41% N/A N/A N/A  3 
2012 Sorin Oprescu USL 430.512
53,79%
 ▲ 41,46% N/A N/A N/A  1 
2016 Gabriela Firea N/A 246.553
42,97%
 ▼ 10,82% N/A N/A N/A  1 
2020 Gabriela Firea PSD–PPU-SL 250.690
37,97%
 ▼ 5,00% N/A N/A N/A  2 
2024 Gabriela Firea N/A 151.598
22,34%
 ▼ 15,63% N/A N/A N/A  2 
2025 Daniel Băluță N/A 120.001
20,51%
 ▼ 1,83% N/A N/A N/A  3 

Cronologia rezultatelor

An România
RO		 Uniunea Europeană
UE
AB
AR
AG
BC
BH
BN
BT
BV
BR
B
BZ
CS
CL
CJ
CT
CV
DB
DJ
GL
GR
GJ
HR
HD
IL
IS
IF
MM
MH
MS
NT
OT
PH
SM
SJ
SB
SV
TR
TM
TL
VS
VL
VN
1992 28.1
                		 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
1993
1994
1995
1996 22.0 14.0 11.7 25.2
                    		 22.1
                    		 10.9 10.2 19.0
                		 7.3 15.4
                		 17.7 27.1
                    		 9.3 28.6

                		 7.1 15.7 7.2 17.1 20.9
        		 22.4 30.6
            		 18.7
        		 4.6 13.7
                    		 23.1
                		 19.1 17.1 12.3 13.7 5.1 22.9
                		 28.3
                		 15.1 9.5 13.0 9.4 15.2 19.8
                		 12.0 15.7
                		 22.2
                    		 22.3
                		 25.8
                        
1997
1998
1999
2000 36.8
    		 18.9 22.3 33.3
        		 41.7
    		 20.1 12.1 27.2
    		 20.7
            		 39.6
    		 42.4
    		 30.8
    		 20.8
            		 47.2
    		 13.4 18.8 9.1 45.0
    		 33.6
    		 31.7
    		 33.2
    		 33.4
    		 3.6 28.4
    		 38.9
    		 30.3
    		 20.0
            		 23.4 32.5
    		 11.3 26.4
    		 35.0
    		 25.2
    		 10.7 16.7 16.4 33.2
    		 26.0 16.6 30.1
    		 26.3
    		 28.9
    		 43.8
    
2001
2002
2003
2004 37.0 24.4 20.9 32.0
        		 37.5
        		 18.0 30.6
        		 35.9
        		 20.4 31.8
        		 31.1
        		 44.6
        		 29.3 37.5
        		 25.6 45.4
    		 10.0 47.1
    		 39.0
        		 35.8
        		 41.9
        		 37.3
        		 9.0 27.1 39.2
        		 39.7
        		 35.2
        		 26.7 35.7
        		 18.1 43.0
        		 42.3
        		 28.3 24.2 25.4 19.2 39.2
        		 38.7
        		 25.6 30.2
        		 37.9
        		 32.0
        		 48.3
    
2005
2006
2007 23.1
2008 33.5
        		 16.7 11.9 45.2
    		 29.3
        		 13.6 30.3 27.6 18.1 33.0
        		 24.3 32.9
        		 22.4 21.1 16.2 47.0
    		 - 35.9
        		 36.2
        		 27.6 28.0 41.1
    		 5.3 24.4 39.7
        		 30.9
        		 30.7
        		 22.2 24.5 14.1 29.6
        		 34.5
        		 24.2 20.6 23.7 22.2 32.8
        		 41.7
    		 25.1 26.6 40.6
    		 27.6 47.4
    
2009 31.1
2010 33.5
2011
2012 60.0[b]
        		 39.8[b] 38.1[b] 60.3[b]
        		 55.7[b]
        		 47.0[b]
        		 44.3[b]
        		 52.3[b]
        		 44.9[b]
        		 45.8[b]
        		 55.7[b]
        		 55.5[b]
        		 50.4[b]
        		 50.9[b]
        		 39.8[b]
        		 61.6[b]
        		 10.7[b] 52.0[b]
        		 55.6[b]
        		 56.8[b]
        		 65.3[b]
        		 58.8[b]
        		 13.3[b] 45.6[b]
        		 59.3[b]
        		 62.3[b]
        		 56.7[b]
        		 48.8[b]
        		 46.8[b]
        		 35.3[b]
        		 40.1[b]
        		 63.7[b]
        		 48.8[b]
        		 37.9[b]
        		 41.6[b]
        		 36.5[b]
        		 45.7[b]
        		 63.6[b]
        		 46.7[b]
        		 48.7[b]
        		 57.2[b]
        		 61.2[b]
        		 60.8[b]
        
2013
2014 60.0[c]
                		 37.6
2015
2016 45.7
        		 29.1 31.3 51.5
    		 41.7
        		 25.2 50.4
    		 46.5
    		 27.7 36.1
            		 40.4
        		 53.3
    		 36.4
        		 32.4 26.6 34.6
        		 9.6 51.9
    		 53.5
    		 38.1
        		 57.6
    		 42.7
        		 8.6 40.0
    		 50.4
    		 43.0
        		 31.8 35.1
        		 50.7
    		 23.9
        		 44.2
        		 55.1
    		 38.5
        		 26.8 36.3
        		 29.0 38.8 52.2
    		 37.2
            		 41.5
        		 54.0
    		 37.9
        		 50.7
    
2017
2018
2019 22.5
2020 29.0 16.6 9.9 44.8
    		 42.6
        		 15.5 40.6 40.1
        		 19.4 48.0
    		 32.4 57.7
    		 27.5 45.1
        		 13.3 23.0 5.7 43.7
    		 39.7
        		 39.7
        		 33.2 43.0
        		 7.8 43.8
    		 37.3
        		 24.5 12.8 25.1 45.6
        		 17.9 35.8
            		 54.4
    		 31.6 14.0 27.9 13.9 30.5 39.3 15.0 34.4 39.1
            		 41.7
        		 41.9
2021
2022 29.0
            
2023 29.0
        
2024 22.1
            		 49.2[d] 27,6 25.5 45.1
    		 34.9
        		 17.9 43.2
        		 41.2
        		 22.2 50.8
    		 26.7 54.8
    		 40.7
    		 50.5
    		 17.8 24.2 9.6 58.9
    		 54.8
    		 55.5
    		 28.3 46.3
    		 7.3 42.8
    		 47.8
    		 27.8 57.7[d]
        		 37.0 55.9
    		 24.3 39.5
    		 58.6
    		 31.0
        		 21.4 27.0 21.2 41.6
        		 55.7
    		 44.6[d]
        		 38.4
        		 48.5
    		 50.4
    		 39.9
2025 22.1
                
An România
RO		 Uniunea Europeană
UE
AB
AR
AG
BC
BH
BN
BT
BV
BR
B
BZ
CS
CL
CJ
CT
CV
DB
DJ
GL
GR
GJ
HR
HD
IL
IS
IF
MM
MH
MS
NT
OT
PH
SM
SJ
SB
SV
TR
TM
TL
VS
VL
VN

Bold indică cel mai bun rezultat până în prezent.
     Va fi decis
     Prezent în legislatură (în opoziție)
     Partener de coaliție junior
     Partener de coaliție senior

Note

  1. ↑ O alianță electorală care s-a constituit în aceste alegeri parțial pe țară, mai precis în anumite județe precum și în sectoarele Bucureștiului.
  2. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 A participat într-o alianță politică cu PNL sub denumirea de Uniunea Social Liberală (USL)
  3. ↑ În 2014 USL a fost dizolvat, astfel că PNL a părăsit guvernul, PSD rămânând principalul partid din guvern într-o coaliție mai largă
  4. 1 2 3 A participat în alianță cu PNL sub numele de Alianța Electorală PSD-PNL

Conducerea FSN, FDSN, PDSR, PSD

Președinții Partidului Social Democrat

     A ocupat și funcția de Președinte.

     A ocupat și funcția de Președintele Senatului.

     A ocupat și funcția de Președintele Camerei Deputaților.

     A ocupat sau ocupă încă, în prezent, funcția de Prim-ministru.


Nr.Nume
născut–decedat		PortretÎnceputul mandatuluiSfârșitul mandatuluiDurata mandatului
1Ion Iliescu
(1930–2025)		22 decembrie 198910 iulie 19933 ani, 5 luni și 19 zile
2Oliviu Gherman
(1930–2020)		10 iulie 199329 noiembrie 19963 ani, 5 luni și 19 zile
(1)Ion Iliescu
(1930–2025)		29 noiembrie 199620 decembrie 20004 ani și 21 zile
3Adrian Năstase
(n. 1950)		19 ianuarie 200122 aprilie 20054 ani, 3 luni și 3 zile
4Mircea Geoană
(n. 1958)		22 aprilie 200521 februarie 20104 ani, 9 luni și 30 zile
5Victor Ponta
(n. 1972)		21 februarie 201016 iulie 20155 ani, 3 luni și 26 zile
6Liviu Dragnea
(n. 1962)		22 iulie 201527 mai 20193 ani, 11 luni și 5 zile
7Viorica Dăncilă
(n. 1963)		27 mai 201925 noiembrie 20195 luni și 29 zile
8Marcel Ciolacu
(n. 1967)		 25 noiembrie 2019 20 mai 2025 5 ani, 5 luni și 25 zile
9Sorin Grindeanu
(n. 1973)
20 mai 2025 prezent 11 luni și 4 zile

Președinți Executivi

Nr.NumeDurata mandatului
1Dan Marțian1990–1993
2Adrian Năstase1993–1997
3Octav Cozmâncă1997–2005
4Adrian Năstase2005–2006
5Dan-Mircea Popescu2006
6Marian Vanghelie2006–2013
7Liviu Dragnea2013–2015
8Rovana Plumb2015
9Valeriu Zgonea2015–2016
10Niculae Bădălău2016–2018
11Viorica Dăncilă2018–2019
12Eugen Teodorovici2019–2020

Secretari Generali

Nr.NumeDurata mandatului
1Miron Mitrea1990–2006
2Titus Corlățean2006–2008
3Valeriu Zgonea2008–2009
4Liviu Dragnea2009–2013
5Valeriu Zgonea2013
6Gabriela Vrânceanu-Firea2013–2014
7Darius Vâlcov2014–2015
8Codrin Ștefănescu2015–2019
9Mihai Fifor2019–2020
10Paul Stănescu2020–2025

Președinții Consiliului Național

Nr.NumeDurata mandatului
1Dan-Mircea Popescu2005–2007
2Adrian Năstase2007–2018
3Mihai Fifor2018–2019[107]
4Marcel Ciolacu2019–2020[108][109]
5Vasile Dîncu2020–2024[110]
6Mihai Tudose2024–prezent

Președinte de Onoare

Nr.NumeDurata mandatului
1Ion Iliescu2005–2020

Prim-vicepreședinți aleși la Congresul din 7 noiembrie 2025:

Vicepreședinți aleși la Congresul din 7 noiembrie 2025:

Biroul Național Permanent al PSD după Congresul din 24 august 2024:

Note

  1. ↑ Dumitrescu, A. (). „Câți membri au partidele din România”. Stiripesurse.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  2. ↑ Nordsieck, Wolfram (). „Parties and Elections in Europe”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ Melenciuc, Sorin (). „BR Analysis. Money to spend only on wages and pensions? Romania's social spending enters danger zone above 60 pct of total budget, limiting room for response in case of economic downturn”. Business Review. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  4. ↑ „2018 budget: Romania's Govt. plans to increase spending by 12% next year”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  5. ↑ „Rumänien führt "Steuer gegen Gier" ein”. Deutsche Welle. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  6. ↑ Leiße, Olaf; Leiße, Utta-Kristin; Richter, Alexander () [2004]. „3.3 Parteien und politische Entwicklung”. Beitrittsbarometer Rumänien. Grundprobleme des Landes und Einstellungen rumänischer Jugendlicher auf dem Weg in die Europäische Union (în germană). Wiesbaden: Deutscher UniversitätsVerlag. p. 51. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  7. ↑ Mihăilescu, Daniel (). „Rumänien startet EU-Ratsvorsitz mit neuer Attacke gegen Justizsystem”. Die Presse. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  8. ↑ Bossart, Marco Kauffmann; Bossart, Marco Kauffmann (). „Rumäniens Justiz im Belagerungszustand”. Neue Zürcher Zeitung (în germană). Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  9. ↑ Krökel, Ulrich (). „Aufgefallen: Der stille Anführer”. Publik-Forum.de (în germană). Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  10. ↑ Beichelt, Timm () [2001]. „6.1.1 Strukturelle Kontextbindungen”. Demokratische Konsolidierung im postsozialistischen Europa: Die Rolle der politischen Institutionen (în germană). Springer-Verlag. p. 299. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  11. 1 2 3 Păun, Carmen (). „Pragmatism is a winner for Romanian Left”. Politico. Accesat în .
  12. ↑ Ban, Cornel (). „Romania: a social democratic anomaly in eastern Europe?”. openDemocracy. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  13. ↑ Dąborowski, Tomasz (). „The Social Democrats' triumph in Romania”. OSW. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  14. ↑ „Ciolacu, mesaj pro-UE și pro-unitate, la PSD Satu Mare”. NEWS.RO. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  15. 1 2 Gurzu, Anca (). „Romania's rulers take Euroskeptic turn”. POLITICO. Accesat în .
  16. ↑ „Romania”. Europe Elects. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  17. 1 2 Gilet, Kit (). „Romania, Fighting the E.U., Prepares to Lead It”. The New York Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  18. ↑ Gherghina, dr. Sergiu (). „Friends or Foes? Romania and the Council Presidency”. Europa Nu (în engleză). Accesat în .
  19. ↑ „Val de atacuri ale lui Dragnea la adresa UE: Noi nu am fost coloniști. Problema e că vin peste noi”. Digi24. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  20. ↑ „Romanian Senate adopts referendum for traditional family”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  21. ↑ „Grupuri parlamentare”. Senatul României. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  22. ↑ „Grupuri parlamentare”. Camera Deputaților din România. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  23. ↑ Cristi Radu (aka @raidenbucharest). „copie arhivă”. bucurestiivechisinoi.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  24. ↑ Despa, Oana (), „PSD, între intrarea la guvernare și opoziția confortabilă. Ce spun liderii partidului”, Europa Liberă România, accesat în
  25. ↑ Fati, Sabina (), „România. De la partidul stat din 1990, la noul PSD: recăderea în istorie?”, Radio Europa Liberă, accesat în
  26. ↑ „Sfera Politicii”. revistasferapoliticii.ro. Accesat în .
  27. ↑ Anghel, Iulian (). „Cine a guvernat cel mai mult în România ultimilor 23 de ani - Ziarul Financiar”. zf.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ Despa, Oana (), „PSD, între intrarea la guvernare și opoziția confortabilă. Ce spun liderii partidului”, Europa Liberă România, accesat în
  29. ↑ PDL -Decizia de auto-destructurare (în Romanian), jurnalul.ro, arhivat din originalul de la , accesat în
  30. ↑ Redacția (), PDSR-ul se va strecura in Internationala Socialista prin portita deschisa de PSDR, Ziarul de Iași - liderul presei ieșene, arhivat din originalul de la , accesat în
  31. ↑ Dumitru, Catalin (), PSDR si PDSR si-au propus sa atraga si PD in viitorul PSD, Ziarul Curentul, arhivat din originalul de la , accesat în
  32. ↑ G., D. (). „PSD vrea o noua lege a finanțării partidelor politice”. HotNewsRo. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  33. ↑ „Guvernul Grindeanu a fost DEMIS. MOŢIUNEA de cenzură a trecut cu 241 de voturi pentru, 10 împotrivă/ Preşedinţie: Luni, consultări cu partidele pentru formarea noului executiv”. Mediafax. . Accesat în .
  34. ↑ „Premierul Mihai Tudose și-a înaintat demisia după ce PSD i-a retras sprijinul politic”. Știrile ProTV. Accesat în .
  35. ↑ „MOTIUNE 2 10/10/2019 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în .
  36. ↑ „Rezultate finale alegeri europarlamentare 2019. Cum arată clasamentul final al partidelor politice”. digi24.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  37. ↑ „Congresul PSD. Viorica Dăncilă, desemnată oficial candidatul PSD la prezidențiale, pe muzica filmului Rocky 3”. www.digi24.ro. . Accesat în .
  38. ↑ Andrei, Cristian, „Breaking News. Viorica Dăncilă a demisionat de la conducerea PSD. Marcel Ciolacu, președinte interimar”, Europa Liberă România, accesat în
  39. ↑ „Cum alimentează liderii PSD teoria conspirației despre Covid și ce reacție are publicul lor”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  40. ↑ „Adrian Streinu Cercel candidează la Senat pe listele PSD. El va fi pe locul 2, după Gabriela Firea”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  41. ↑ „Alexandru Rafila s-a înscris în PSD și va candida pentru un loc în Parlament”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  42. ↑ „Cine este Alexandru Rafila, propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru. A făcut parte din Guvernul Ponta”. Aleph News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  43. ↑ „Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cîțu a fost respinsă”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  44. ↑ Welle (www.dw.com), Deutsche. „Guvernul Cîțu a fost demis | DW | 05.10.2021”. DW.COM. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  45. ↑ Realitatea.NET (). „Marcel Ciolacu: ,,Presedintele Klaus Iohannis ar trebui suspendat din functie”. Realitatea.NET. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  46. ↑ „Miniștrii Guvernului Nicolae Ciucă au depus jurământul la Cotroceni. Klaus Iohannis: A fost nevoie să se treacă peste multe orgolii”. www.digi24.ro. Accesat în .
  47. ↑ Cornea, Ovidiu (), „Guvernul Ciolacu și-a stilizat peste noapte programul de guvernare: teme naționaliste, dar cu poze din Moscova și Istanbul”, Europa Liberă România, accesat în
  48. ↑ „Congres PSD: Sorin Grindeanu a fost ales oficial lider al partidului, împreună cu noua conducere. Atacuri la colegii de Coaliție”. www.digi24.ro. . Accesat în .
  49. ↑ „Partidul lui Dacian Cioloș se poziționează la centru-stânga. E prima provocare pentru electoratul clasic al PSD”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  50. ↑ „Top 30 partide politice din România”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  51. ↑ Leiße, Olaf; Leiße, Utta-Kristin; Richter, Alexander () [2004]. „3.3 Parteien und politische Entwicklung”. Beitrittsbarometer Rumänien. Grundprobleme des Landes und Einstellungen rumänischer Jugendlicher auf dem Weg in die Europäische Union (în germană). Wiesbaden: Deutscher UniversitätsVerlag. p. 51. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  52. ↑ „Partiti, elezioni e mobilitazione politica nella romania post-comunista (1989-2000)”. Regione Toscana.[nefuncțională – arhivă]
  53. ↑ „PSD fuzioneaza cu PSM”. .
  54. ↑ „Tovarasii string rindurile > EVZ.ro”. www.evz.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  55. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Europa Nu
  56. ↑ „Val de atacuri ale lui Dragnea la adresa UE: Noi nu am fost coloniști. Problema e că vin peste noi”. Digi24. . Accesat în .
  57. ↑ „Romania”. Europe Elects. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  58. ↑ „Familia (Politica) traditionala sau un referendum pentru rebranduirea PSD si PNL”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  59. ↑ „BBC în limba română | Forum | //”. www.bbc.co.uk. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  60. ↑ „10 ani în UE | Ion Iliescu: Succesul UE, vital pentru reducerea decalajelor care separă România de Occident”. www.digi24.ro. ianuarie 2017. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  61. ↑ „The Social Democrats' triumph in Romania” (în engleză). OSW Centre for Eastern Studies. . Accesat în .
  62. ↑ „Romanian Senate adopts referendum for traditional family”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  63. ↑ „PSD aduce artileria grea: Biserica Ortodoxă e aruncată în lupta electorală. 'Decalog' pentru enoriașii alegători”. Ziaristii. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  64. ↑ Ciobanu, Claudia (). „Romania 'turns illiberal' with moves against gay marriage”. Politico. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  65. ↑ „Romania: a social democratic anomaly in eastern Europe”. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  66. 1 2 Poenaru, Florin (), Locuri comune: clasă, anticomunism, stânga, Tact, ISBN 978-606-8437-84-2, arhivat din originalul de la , accesat în
  67. ↑ „22 PLUS, nr. 301: „Orice doctrină devine periculoasă când se transformă în ideologie" | Revista 22” (în engleză). revista22.ro. . Accesat în .
  68. ↑ „Pragmatism is a winner for Romanian Left” (în engleză). POLITICO. . Accesat în .
  69. ↑ „Ion Cristoiu: Iohannis a impus o atitudine de ură față de Biserică pentru a câștiga din electoratul USRPLUS”. Mediafax.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  70. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite auto1
  71. ↑ „La Roumanie sur la voie de la Hongrie et de la Pologne”. Le Monde.fr. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  72. ↑ „Ioan Stanomir : " La Roumanie a un grand problème d'amnésie "”. La Croix. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  73. ↑ „Familia (politica) traditionala sau un referendum pentru rebranduirea PSD si PNL”. inPolitics.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  74. ↑ „Șef PSD Diaspora: Nu trebuie să primim refugiați”. www.digi24.ro. .
  75. ↑ „Ana Birchall (PSD): Cotele obligatorii de distribuire a imigranților ar fi o mare greșeală”. .[nefuncțională – arhivă]
  76. ↑ „Dragnea: Parca nu as vrea sa vad mii de imigranti pe strazile Bucurestiului”. Ziare.com.
  77. ↑ „Romania's ruling Social Democrats (PSD) to hold congress in November 2025”. . Accesat în .
  78. ↑ „PSD renunţă la eticheta de partid progresist”. . Accesat în .
  79. ↑ „Dragnea vrea să lanseze o dezbatere despre legiferarea parteneriatului civil: E o minoritate pe care nu ne putem face că nu o vedem sau că nu există - HotNews.ro”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  80. ↑ „Dragnea, despre proiectul Legii pentru parteneriatul civil. "Eventual facem referendum"”. Știrile ProTV. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  81. ↑ „Liviu Dragnea: parteneriatul civil între persoanele de același sex trebuie legiferat în România”, Radio Europa Liberă, arhivat din originalul de la , accesat în
  82. ↑ „Ordonanța de urgență nr. 89/2001 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală - Lege5.ro”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în .
  83. ↑ Coleman, Edmond J.; Sandfort, Theo (), Sexuality and Gender in Postcommunist Eastern Europe and Russia (în engleză), Routledge, ISBN 978-1-317-95559-7, arhivat din originalul de la , accesat în
  84. ↑ „copie arhivă” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în .
  85. ↑ Redacția (). „Marcel Ciolacu, despre decizia CEDO referitoare la parteneriatul civil: Nu este pregătită societatea românească - Europa FM”. G4Media.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  86. ↑ „Ciolacu, despre decizia CEDO referitoare la parteneriatul civil între persoane de același sex: Societatea românească încă nu e pregătită. Nu este nici prima, nici ultima care condamnă”. News.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  87. ↑ „Biserica Ortodoxa Romana, AGENT ELECTORAL AL PSD. Decaderea morala a bisericii conduse de Patriarhul Daniel”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în .
  88. ↑ „ALIANȚA BOR - PSD. Operațiunea bani și imobile pentru Biserică contra voturi pro Ponta”. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  89. ↑ B1TV, Redacția (). „Biserica Ortodoxă se implică în campania electorală: Mitropolitul Ardealului îndeamnă enoriașii să voteze doar cu PSD sau ALDE (VIDEO)”. B1TV.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  90. ↑ „Dragnea, despre impozitarea veniturilor Bisericii: Nu susțin; Cel puțin să le ajutăm să existe/ Gândul: Sfântul profit al Bisericii Ortodoxe. Ce excedent au declarat la Finanțe eparhiile BOR”. Mediafax.ro. Accesat în .
  91. ↑ „Firea da inca 10 milioane de lei pentru Catedrala Mantuirii Neamului: Vezi de unde se iau bani la rectificarea bugetara si unde se duc”. Ziare.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  92. ↑ „Valorile noastre”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în .
  93. ↑ „Partidul Social Democrat Logo”. Accesat în .
  94. 1 2 3 4 Cordos, Alin (). „Social-democrația de la Ion Iliescu la Mircea Geoană și Victor Ponta”. Mesagerul.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  95. ↑ „Hrebenciuc: Mitrea se ascunde după fustele soției și e un proiect eșuat în PSD”. Adevărul. . Accesat în .
  96. ↑ „PDSR înghite azi Partidul Automobiliștilor”. Evenimentul Zilei. . Accesat în .
  97. ↑ „Protocol PDSR - Partidul Automobilistilor”. Ziarul de Iași. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  98. ↑ oanagr@kappa.ro (). „Astăzi se împlinesc 2 ani de la crearea PSD”. AMOSNews Agentie Independenta de Presa | Agenția AMOS News. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  99. ↑ „PSD fuzionează cu PSM”. Adevărul. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  100. ↑ „Tovarășii strîng rîndurile”. Evenimentul Zilei. . Accesat în .
  101. ↑ „PSD absoarbe PSM și PSRN”. Evenimentul Zilei. . Accesat în .
  102. ↑ „Structură și organizații”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în .
  103. ↑ „Congresul Partidului Social Democrat”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în .
  104. ↑ „Statutul Partidului Social Democrat”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în .
  105. ↑ „Structurile interne ale PSD”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în .
  106. ↑ „PROCES - VERBAL privind centralizarea pe țară a voturilor și constatarea rezultatului pentru alegerea PRIMARILOR din 9 iunie 2024 + 23 iunie 2024” (PDF). Website-ul Biroului Electoral Central (BEC). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în .
  107. ↑ „FOTO/VIDEO Consiliul Național al Partidului Social Democrat s-a reunit la Parlament”. Arhivat din original la .
  108. ↑ Marinescu, Florin (). „Viorica Dăncilă a demisionat de la șefia PSD / Președintele interimar a devenit Marcel Ciolacu/ Fostul premier se va reîntoarce la conducerea organizației de femei/ Congresul va avea loc în februarie”. G4media. Accesat în .
  109. ↑ Partidul Social Democrat. „OAMENII PSD”. Accesat în .
  110. ↑ „Cine sunt cei 16 lideri care vor face parte din echipa lui Marcel Ciolacu. Echipa completă de conducere”. Arhivat din originalul de la .

Bibliografie

  • Statutul Partidului Social Democrat
  • România Socială – București, 2007
  • Caiete Social Democrate - București, 2006
  • Ion Apostol: O Istorie Scurtă a Social Democrației Române – București, 2007
  • Comunicatele și declarațiile oficiale ale PSD (2005–2007)
  • Mircea Rusnac, Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe

source: https://ro.wikipedia.org/wiki/PDSR