Italian
Etymology 1
Noun
specifica f (plural specifiche)
Adjective
specifica
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
specifica
- inflection of specificare:
Latin
Adjective
specifica
- inflection of specificus:
Adjective
specificā
References
- "specifica", in Charles du Fresne du Cange, Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin specificare or French spécifier. Equivalent to specie + -ifica.
Verb
a specifica (third-person singular present specifică, past participle specificat, third-person subjunctive specifice) 1st conjugation
- to specify
Conjugation
conjugation of specifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a specifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | specificând | ||||||
| past participle | specificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | specific | specifici | specifică | specificăm | specificați | specifică | |
| imperfect | specificam | specificai | specifica | specificam | specificați | specificau | |
| simple perfect | specificai | specificași | specifică | specificarăm | specificarăți | specificară | |
| pluperfect | specificasem | specificaseși | specificase | specificaserăm | specificaserăți | specificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să specific | să specifici | să specifice | să specificăm | să specificați | să specifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | specifică | specificați | |||||
| negative | nu specifica | nu specificați | |||||